Ploaia

Ploua! E frig si innorat! Cam cum e si sufletul meu...
Lumini se zaresc din vreme in vreme,Dezvaluindu-mi chipul
E trist! E cum a fost mereu...inlacrimat...
De ce? Pentru ca nimeni nu a dorit sa-l insenineze!
De ce? Pentru ca oamenii sunt prea indiferenti!
Stau la geam si ma gandesc,la ce-am iubit,dorit...
La ce as fi putut avea si am pierdut subit...
De ce? Pentru ca sunt un copil,penrtu ca am trecut prin viata...
Pentru ca am plans mai mult decat am ras...
Pentru ca am fost iubita doar pentru ambalaj...
Pentru ca nu am si nu o sa am parte de o iubire spirituala!
Aleile intunecate si reci imi sunt prieteni devotati!
Toate gandurile,amintirile si visele aici le am...
Pentru ca m-am gandt mai mult la altii decat la mine...
Un zambet ironic ma incearca creain o iluzie!
Iluzia fericirii,a implinirii,a dragostei...
Un om bun mi-a spus odata "Suntem mai frumosi cand iubim"...
Am fost frumoasa,am fost iubita...
Am fost iubita,pentru ca stiu sa ma fac iubita!
Au renuntat la mine lasii...care priveau un ambalaj!
El...hmm...el m-a iubit sincer...dar...
Sunt doar un copil...odata si odata tot ar fi plecat...
Daca nu atunci acum...daca nu acum...putea sa n-o faca niciodata
Ma doare ca nu am incredere in el...
Ma doare ca nu-i pot spune ca-l iubesc...
Ma doare distanta si...dor diferentele dintre noi...
Ma indrept spre cer...plutind pe un nor...
Langa mine e un inger...langa mine este el!
De ce el? Pentru ca el e special...
Pentru ca nu vrea sa para cine nu e!
Pentru ca ma iubeste neconditionat!
Pentru ca ma iubeste asa cum sunt...cu bune si cu rele!
Pentru ca mi-a trimis un zambet cand am vrut sa rad,
Penrtu ca mi-a trimis o lacrima cand am plans,
Pentru ca e al meu,Dorindu-si sa fie al meu!
Pentru ca e diferit...e ca un diamant...pentru ca viata l-a slefuit!
Pentru ca viata ne-a calit pe amandoi!
Pentru ca adorm stiind ca o sa visez la el!
Pentru ca ma trezesc spunandu-mi BUNA DIMINEATA!
E rasaritul de soare si apusul de luna,e o regina a noptii...
O floare unica...stapan peste intuneric...
Pentru ca e el...stapanul inimii mele...
Pentru ca oamenii au incercat sa-l transforme in demon!
Pentru ca a ramas un inger...pentru ca ma inalta la nori...
E departe dar e langa mine...am indoieli dar mi le alunga...
Plang...lacrimile mele de-ar fi perle ar imbogati Pamantul...
Plang dar el imi sterge lacrimile si-mi da in loc zambete...
Pentru ca are o inima care va plange dacanu-l voi strange in brate...
Incet simt ca zbor...insa nu ajung uneori pana la nori...
Ploaia s-a oprit...s-a daramat zidul de tristete...
Ca un castel de nisip...nu vreau sa-l recladesc!
O sa-mi construiesc dragostea peste ruine...dar...
Numai daca ingerul meu va accepta sa fie langa mine...
Raman doar eu si amintirile ce dor...dar...
Si un zambet pur ca un porumbel calator!








Etichete: ,